De ce sunt germanii mai bogați decât noi

"LA INTERIOR" = siglă

De ce sunt germanii mai bogați decât noi?

 

„Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină“
Florian Pittiș, Dorin Liviu Zaharia

Dezvăluirile din această toamnă în legătură cu trucarea testelor la emisiile de noxe ale motoarelor diesel produse de grupul german Volkswagen, măsluire însoțită și de un marketing înșelător în promovarea mașinilor echipate cu aceste motoare, au făcut mare vâlvă. Acest scandal a afectat serios încrederea consumatorilor din toată lumea în industria germană, dar mie mi-a amintit de o întâmplare pe care am trăit-o înainte de 1989 și în care era vorba tot de niște produse ale industriei germane!

Când moștenirea Imperiului German este un catalog de magazin

Întâmplarea pe care vreau să v-o povestesc s-a petrecut prin anii 1987-1988. Despre cât de greu am trăit în acea perioadă v-am povestit deja în Marketingul cu „oameni în negru“ (I)  și

v-am spus, apoi, în partea a II-a că cel mai greu era pe atunci pentru familiile cu copii mici. Una dintre problemele mari pe care eu, ca mamă, le-am avut în acea perioadă a fost pânda permanentă prin magazine pentru a „prinde“ la vânzare hăinuțe, cărți și jucării pentru copii. Numai așa am reușit, eu și soțul meu, să le oferim copiilor noștri cadouri frumoase la toate aniversările și sărbătorile de peste an, într-un mod în care puțini părinți au reușit să o facă în acea perioadă (nu mă refer la familiile celor privilegiați, aceia aveau de toate).

Mi-amintesc că uneori mergeam chiar cu copiii prin magazine și eram tare bucuroși dacă se nimerea să găsim lucruri pentru ei. În special fetița mea a fost obișnuită de mică cu jucăriile, chiar dacă erau doar jucării românești ori chinezești.

S-a întâmplat ca, la un moment dat, exasperată de atâta căutat prin magazinele mai mult goale, să merg și în târgul săptămânal de la marginea orașului și să găsesc pe o tarabă ceea ce eu am crezut că este o revistă de modă. Mai târziu mi-a explicat și mie cineva, care avea rude în Occident și primea pachete de la ele, că nu era o revistă groasă de modă, ci un catalog de prezentare al unei mari firme (Otto) cu magazine în toată Germania Federală (R.F.G.).

Pentru mine tot o revistă de modă a rămas, căci erau acolo atâtea haine și atâtea (foto)modele … Pe lângă confecții, mai erau prezentate și articole de mobilă, electronice, ceasuri, lenjerie, covoare și multe altele … Erau de toate în cataloagele astea germane Otto sau Neckermann, din care mai ajungeau și pe la noi câte unele, dacă aveam noroc!

Și erau acolo și multe jucării! Așa că, după câteva zile în care am ținut revista numai pentru mine, căci nu mă mai săturam să o răsfoiesc, m-am îndurat să o arăt și fetiței mele de vreo câțiva anișori. Bineînțeles că s-a oprit direct la jucării (v-am spus că avea deja ochiul format pentru ele).

Prima dată a nimerit la mașinuțe, multe mașinuțe, de tot felul: și cu baterie și fără, și teleghidate sau neteleghidate, și făcute din lego sau nu … „O vreau pe asta!“ – a spus copilul. I-am explicat că nu se poate, că asta e o revistă pentru germani, adică din altă tară, care vorbesc altă limbă –așa cum sunt și bulgarii, la care ne uităm la desene animate, la „Leka noci, deța!“ fără să înțelegem ce spun – și are poze cu jucării pentru copii așa cum sunt pe-acolo, pe la ei, pe la germani.
Ca s-o împac, i-am amintit că are și ea o mașinuță cu 2 căluți colorați în remorcă și mai are și o mașinuță de înghețată cu cheie, ca să se învârtească …

Și a întors foaia … La pagina următoare erau mai multe modele de trenuleț electric cu circuit de cale ferată. „Îl vreau pe ăsta!– a spus repede fetița. I-am explict, din nou, că nu se poate, că eu nu am de unde să iau jucăriile astea pentru că ele sunt acolo, la germani.
I-am amintit, însă, de locomotiva de tablă și cu 2 vagoane pe care le are frățiorul ei și cu care se poate juca și ea, i-am mai spus că ea și fratele ei au și un avion mare și alb, care în revista germană nu era…

Și iar a mai dat o pagină … Păpuși, două pagini pline cu păpuși: și cu rochiță, și cu salopetă, și păpuși-bebeluși, și cu costum popular, și cu pălăriuță, și blonde, și roșcate, și brunete (de fapt, numai una, la nemți nu prea se poartă)… „Și astea … tot la germani?“ – a întrebat fetița mea deznădăjduită…
Am vrut să o consolez că are și ea 2 păpuși frumoase de „Arădeanca“, dar mi-am dat seama că acestea ar fi putut cu greu să facă față concurenței din revistă, oricât de mult i-ar fi plăcut de ele. Așa că am recunoscut, spășită, că da, așa e, și alea sunt tot pentru germani!

Și atunci, deodată, fetița mea și-a ridicat privirea din revistă și, cu ochii mari ațintiți asupra mea,
poza articol

a izbucnit:

 

„De ce sînt,

 

mami,

 

germanii

 

mai bogați

 

decît

 

noi?“

 

Întrebarea aceasta m-a lăsat perplexă, nu atât pentru că nu știam ce să-i răspund copilului, n-ar fi fost prima dată când n-aș fi știut să răspund la întrebarea „De ce?“ a celor mici, toți părinții trec prin așa ceva, dar mai ales pentru că îmi dădeam seama că n-aș fi știut ce să răspund nici dacă întrebarea mi-ar fi fost pusă de un om mare!?? Am bâiguit ceva de genul „lasă revista … hai să facem altceva …“, însă întrebarea a continuat să îmi răsune în minte.

Primul răspuns (1) la care m-aș fi gândit, în conformitate cu ceea ce învățasem în școală la istorie, la economie politică și la socialismul științific (chiar și la facultate am studiat aceste discipline, chit că urmam Politehnica, erau discipline obligatorii pentru tot învățământul superior; din fericire, erau numai colocvii, nu erau examene) ar fi fost acela că poporul care s-a format de-a lungul veacurilor pe teritoriul României a trebuit mereu, fie să se lupte cu dușmanii străini – să facă față invaziilor barbare, să stea în calea expansiunii imperiilor otoman, habsburgic, țarist, fie să lupte în interiorul țării pentru libertate și dreptate socială. Toate aceste lupte permanente ale poporului român, cu prea puține perioade de liniște ori de pace, ar fi determinat rămânerea în urmă a civilizației românești față de alte tări.

Dacă mă gândesc bine, este ceva adevăr aici! Noi stăteam să ținem piept dușmanilor, în timp ce alții prosperau și stăteau de petreceri.

Și totuși … Nici-o națiune din lume nu „s-a așezat liniștit“ (vorba lui Ceaușescu din ultimul lui discurs de-acum fix 26 de ani) pe teritoriul ei, toate neamurile s-au afirmat prin luptă, nu există țară pe teritoriul căreia să nu fi fost lupte crâncene. Nici n-a trecut prea multă vreme, la scară istorică vorbind, de când au avut loc cele mai crunte războaie din istorie și care au cuprins toată omenirea: cele 2 războaie mondiale! Și ce să mai zicem de Germania, căci cu ea făceam comparația, care a ieșit învinsă din ambele războaie!

A doua explicație (2) la care m-aș fi putut gândi atunci, tot prin prisma a ceea ce învățasem la școală și în strânsă legătură cu (1), ar fi fost că noi ne-am apărat mereu neamul și țara, poporul nostru a purtat numai lupte de apărare, noi nu am vrut să-i cucerim pe alții și să le luăm bogățiile, așa cum este cazul țărilor care moștenesc foste imperii.

Dacă mă gândesc bine, este ceva adevăr aici! E suficient să ne gândim la Regatul Unit al Marii Britanii, la imensele bogății adunate timp de sute de ani din colonii: din India, din Australia, din Africa de Sud, din America … la averea fabuloasă a familiei Reginei Elisabeta a II-a … Iar Germania, căci ea ne interesează în mod deosebit, se numără, într-adevăr, printre moștenitorii unor imperii din Europa: Imperiul German de Apus și, mai târziu, Imperiul Habsburgic.

Și totuși … De o Germanie unificată nu putem vorbi decât spre sfârșitul secolului XIX, iar pe de altă parte Germania nu prea a apucat să strângă bogății din colonii de pe alte continente, căci s-a trezit mult mai târziu să își facă imperiu colonial. De fapt, chiar dorința Germaniei de a-și extinde dominația colonială, în contradicție cu cei care aveau deja vaste teritorii coloniale pe toate continentele și doreau să și le păstreze (Marea Britanie, Spania, Olanda, Franța ș.a.) a fost principala cauză a primului război mondial. Rezultatul a fost că Imperiul Colonial German a fost cel mai scurt imperiu colonial din istorie și s-a destrămat complet după infrângerea Germaniei in primul război mondial.

Noi suntem excepția care întărește regula … de marketing

Dacă ar fi să încerc astăzi să răspund la această întrebare, căci și astăzi germanii sunt mai bogați decât noi, cred că aș mai putea găsi și alte explicații.

(3) Dezvoltarea deosebită a civilizației germane ar putea fi pusă pe seama științei și tehnicii nemțești cu îndelungată tradiție.

Dacă mă gândesc bine, este mult adevăr aici! Școala germană a dat oameni de știință cu importantă contribuție la cultura științifică mondială, aceștia dovedind și un spirit deosebit de inventiv. Sunt remarcabile descoperirile cercetătorilor germani în domeniul mijloacelor de transport, de exemplu, inclusiv al rachetelor.

Și totuși … Tradiție în dezvoltarea tehnicii și a ingineriei am avut și noi, dacă ne gândim la Henri Coandă, cu o mare contribuție la dezvoltarea aviației, ca inventator al motorului cu reacție și al efectului fizic ce îi poartă numele; l-aș mai putea menționa pe inginerul Anghel Saligny cu inovațiile sale în construirea de poduri solide, cele mai lungi din Europa la acea vreme (sfârșitul secolului XIX) care mai durează și astăzi sau pe inginerul Gheorghe Pănculescu și uzina de la Reșița, care au avut o importantă contribuție la ridicarea Turnului Eiffel, chiar dacă acesta din urmă nu și-a valorificat descoperirile prin metode de marketing, lăsând ca toate meritele să îi revină lui Gustave Eiffel!

Aș mai spune aici o mică poveste pe care o știu de la mama mea. Ea și-a amintit că pe la 1930, pe când era studentă la Facultatea de Științe Fizico-Chimice (fizica și chimia nu erau atât de dezvoltate pe vremea aceea și, de aceea, se studiau împreună la o singură facultate; ulterior, când științele au luat avânt, mama mea s-a specializat doar ca profesoară de fizică), a făcut mare vâlvă o cercetătoare româncă de la Universitate, care pretindea că ea ar fi descoperit radioactivitatea, înaintea lui Marie Curie. Mai povestea mama mea că însuși Nicolae Iorga s-ar fi dus personal la Paris și i-ar fi cerut lui Marie Curie să își dea cuvântul de onoare că este descoperirea ei și nu a luat-o de la nimeni altcineva! Din păcate, eu nu am reținut numele acelei românce, deși mama mea mi l-a spus! M-am așteptat ca după revoluție sa aflu de niște dezvăluiri pe această temă, dar până acum nu am auzit nimic despre așa ceva!

Revenind acum la oile noastre, ca să zic așa, altă cauză (4) ar putea fi și aceasta: continuarea tradiției tehnice românești din perioada interbelică a fost frânată de instaurarea regimului comunist, impus de Uniunea Sovietică după al II-lea război mondial.

Dacă mă gândesc bine, este ceva adevăr aici! Ca dovadă e suficient să ne amintim că în Republica Socialistă România cercetarea științifică se desfășura sub îndrumarea directă a Partidului Comunist Român și avea drept scop dezvoltarea bazei materiale a socialismului.

Și totuși … Am avut noi 50 de ani de comunism, dar și germanii au avut la fel în Germania răsăriteană, cu care e posibil să fi fost pe picior de egalitate doar atunci, la început, când toți, și noi, și ei, aveam distrugeri după război; dar germanii au recuperat rapid și, din câte știu eu, după aceea Republica Democrată Germană a fost tot timpul un stat mult mai dezvoltat decât Republica Socialistă România! RDG a căzut în noiembrie 1989, odată cu dărâmarea zidului Berlinului, iar RSR a căzut în luna următoare, în decembrie 1989, odată cu împușcarea soților Ceaușescu!

Și, în sfârșit, ar mai fi ceva (5): germanii știu să facă treabă! Mereu și mereu! Nu mai târziu, nu altă dată, nu să facă celălat, de ce să fac eu?, nu pentru a intra în Cartea Recordurilor (așa cum se dau de ceasul morții să facă unii de pe la noi: cel mai lung cârnat din lume, cea mai mare oală de sarmale, cea mai mare salată, cel mai mare bulz, cele mai multe persoane ce s-au rujat împreună, cel mai mare steag național din lume și multe altele)…

Fără să mai stau pe gânduri, trebuie să recunosc că e mult adevăr aici! Nemții știu să muncească temeinic și nu la întâmplare: în spiritul german totul este organizat, analizat, programat, inovat, apoi executat fără greșeală, făcut să fie funcțional, adică să meargă, valorificat, apoi, ca la carte, adică după reguli de marketing bine stabilite. Căci numai așa, cu multă muncă, au reușit după al doilea război mondial să își refacă țara din ruine și să devină o națiune (chiar dacă era împărțită în două) puternică și bogată!

Și totuși … Mulți români care emigrează în Germania reușesc să se adapteze și să facă față la ritmul de dezvoltare al societății de-acolo, ba unii chiar reușesc să se afirme, medicii și asistentele din România, în special, sunt primiți cu brațele deschise, ca și tinerii dealtfel, și încurajați să se integreze.
Mai amintim apoi și de scandalul Volkswagen din industria auto, de care pomeneam la început, ca și politica de marketing cam rigidă a unor supermarketuri germane care au intrat și pe piața noastră … și, poate, mai sunt și alte lucruri care ne arată că nici la germani lucrurile nu merg întotdeauna foarte bine.

După cum vedeți, eu nu am reușit să dau un răspuns clar la întrebare! Poate îl găsiți dvs. și mi-l spuneți și mie! Căci tare aș vrea să îl știu!
Copiii mei s-au făcut mari, poate mâine-poimâine vor avea și ei copii și tare mi-e teamă că în curând nepoțelul sau nepoțica mă vor întreba, în timp ce privesc imagini dintr-o revistă sau o tabletă sau, cine știe, poate dintr-un joc – inevitabil germane:

De ce sunt, mamaie, germanii mai bogați decât noi?“

Generațiile îmbătrânesc, se duc, vin altele noi, dar întrebarea rămâne …

Surpriza articolului: Noi, NU! … Anda Calugareanu, Nicolae Labiș.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.