O zi din viaţa tovarăşei balerine Maia Pliseţkaia

Un recent reportaj-interviu de la TVR cu marea noastră balerină Ileana Iliescu, deşi cam scurt în raport cu bogata carieră a artistei în lumea dansului, m-a bucurat nespus. Mi-a amintit, însă, şi de o altă emisiune din urmă cu foarte mulţi ani, vazută de mine tot la Televiziunea Română (pe vremea aceea era singura televiziune si nu toată lumea avea televizor), dar despre altă balerină, din Rusia, Maia Pliseţkaia. Am hotărât atunci că în curand voi scrie un articol despre acea emisiune de demult şi mi l-am şi conceput în minte.

Trista veste de ieri, 3 mai 2015, despre moartea, la 89 de ani, a marii balerine Maia Pliseţkaia, mă face să regret nu numai dispariţia ei, dar şi faptul că acum voi scrie despre o mare personalitate de-abia când aceasta nu mai este. Asta îmi aminteşte de obiceiul nostru, al românilor, de a nu preţui marile personalităţi cât sunt încă în viaţă, şi de a le aprecia meritele de-abia după ce s-au dus. Nu spun că Maia Pliseţkaia n-ar fi fost recunoscută „la vremea ei“, ca să zic aşa, ca o personalitate marcantă a baletului mondial, ba chiar a fost recunoscută vreme de 50 de ani , cât a durat cariera ei artistică.

Reportaj despre tovarășa cu mai multe vieți

Când a început emisiunea, credeam că și acest film primit de la Televiziunea Sovietică prietenă, din Moscova, o să fie, ca de obicei, cu ceva tot despre minunatele realizări ale oamenilor muncii din fabricile și uzinele din Uniunea Sovetică (U.R.S.S. – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, cunoscută și ca Uniunea Sovietică), înfăptuite (numai) sub conducerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.), în acțiunea de construire a socialismului binefăcător.

La început chiar așa părea … Din primele imagini și comentarii, înțelegem că urmează să aflăm cum se desfășoară ziua de lucru a unei tovarășe, aleasă ca eroină a reportajului.
Așadar, noi, telespectatorii, vedem cum ziua începe dimineața, dar nu foarte devreme, căci soarele deja strălucește, când o cuconiță tânără, cu poșetă și purtând un balonzaid înfoiat, coboară cu liftul și, apoi, iese pe ușa blocului în care locuiește, îndreptându-se cu pași repezi spre locul de muncă. Trecătorii nu o bagă în seamă, căci persoana pe care o avem în prim plan nu atrage cu nimic privirile.
Vedem , mai departe, cum ajunge, în sfârșit, la servici, adică la sediul impunător al Teatrului Balșoi (Большой Театр – în românește „Teatrul Mare“) din Moscova, căci eroina noastră deține titlul de „primă balerină absolută“ a acestui renumit teatru de operă și balet. Ea se numește Maia Plisețkaia (atunci nu am reținut numele, pentru că nu îmi spunea nimic, dar, mai târziu mi-am dat seama că ea trebuie să fi fost, nu se poate altfel …!).
Ei, da! Acum suntem impresionați … și nu prea! Gândim cam așa: „Se laudă și comuniștii aștia de ruși cu ce au mai bun, ca să arate cât de măreț e regimul pe care îl impun!“ Totuși, ne-a stârnit oarece interes, așa că ne uităm în continuare!
Treptat, începem să ne schimbăm impresia despre cuconița de la început când vedem că aceasta se transformă într-o adevărată gimnastă grațioasă, care, purtând pe rând diferite echipamente, participă la ore de exerciții cu colegii prim balerini, la ore de repetiții cu trupa pentru spectacol, la ore de pregătire individuală cu coregrafa și, eventual, și cu un balerin ca partener, și pe poante și fără, și cu pianist care interpretează tema muzicală care i se cere, și cu orchestra, stabilind cu dirijorul momentele de accent muzical, repetiții și iar repetiții, până când toate mișcările de balet ies perfect!
Acum repetițiile s-au terminat, este momentul pauzei de după-amiază, dar este doar liniștea dinaintea furtunii, fiindcă se apropie ora spectacolului! În seara aceasta este spectacol de balet! Încep pregătirile!
Și din nou asistăm la o transformare a eroinei noastre: atleta zveltă din sala de repetiții se metamorfozează într-un personaj pe care nu-l recunoaștem. Este personajul pe care, ca o adevărată artistă ce este, îl va interpreta pe scena de balet! Mai întâi este machiajul, care ne face să vedem un chip nou! Apoi este costumul, care ne ajută să ghicim personajul! Iar în final, este apariția balerinei pe scenă!
Și dintr-o dată privim uimiți: Doamne, cât este de frumoasă! Cum de n-am băgat de seamă până acum? Unde ne-au fost ochii? Unde ne-a fost privirea? Am avut-o tot timpul în fața noastră și n-am văzut-o! Este strălucitoare! Privim hipnotizați la spectacolul cu minunata balerină care nu mai e pe scenă, nu mai e nici pe micul ecran, e în realitatea din lumea fermecată a poveștii pe care ne-o spune! Grațioasă, dar nu șovăielnică, Maia Plisețkaia este însăși întruchiparea visurilor noastre de a zbura spre înălțimi.

Pentru mine este același vis pe care îl retrăiesc astăzi ori de câte ori ascult melodia ”Eagle” (Vulturul) cu ABBA (Surpriza nr. 1).

Arta marketingului în … artă

Cine își închipuie că noțiuni precum marketing cultural, marketing și comunicare în artă și altele de acest fel, care se preocupă de modul în care actul creator al artistului poate fi armonizat cu așteptările publicului (tele)spectator, cine își închipuie, deci, că aceste noțiuni au apărut în Europa Răsăriteană de-abia după căderea comunismului, se înșală amarnic! Tehnici de marketing pentru a crea spectaculosul necesar unei receptări bune a piesei de pe scenă sau a imaginilor de pe micul ecran, s-au folosit din plin și în țările socialiste, cu rezultate care, de multe ori, au fost comparabile cu succesele realizărilor artistice din Occident! S-au aplicat aceste concepte, chiar dacă nu se știa că se numesc așa!

Numai că artiștilor din Răsărit le-a fost cu mult mai greu să creeze și să-și afirme personalitatea în acele vremuri!

Dacă ne gândim la artiștii români de teatru și balet, aflăm din memoriile lor și din interviurile pe care le dau astăzi, câte sacrificii au făcut pentru ca aparițiile lor pe scenă sau la televizor să fie remarcabile, să ne facă pe noi, cei din public, cei care stăteam cu urechile ciulite și cu ochii pironiți asupra lor, să trăim momente emoționante, să zburăm spre lumi necunoscute, uitând de noi cine suntem și ce facem în momentul ăla, nemaisimțind (nici noi, nici ei,) frigul ori zăpușeala, trăind doar povestea pe care ei ne-o spuneau pe scenă sau pe micul ecran!

Iar dacă revenim la Maia Plisețkaia, trebuie spus că a avut o viață grea și tristă, în mare parte datorită faptului că provenea dintr-o familie de evrei, până când talentul ei uriaș și orele de pregătire, încă de copil, cu coregrafi foarte buni din renumita școală de balet rusă, au ajutat-o să se afirme ca o mare balerină și să-și câștige, prin asta, recunoașterea meritelor artistice și o oarecare libertate față de regimul sovietic.

I s-a mai spus și „Regina Aerului“ (sau „Regina Văzduhului“) și o să înțelegeți de ce, dacă o să urmăriți momentele din interpretările desăvârșite ale Maiei Plisețkaia, pe care vi le-am pregătit în Surpriza nr. 2. Veți vedea ce poveste încântătoare ne spune cu fiecare personaj pe care îl interpretează, cu fiecare ținută pe care o poartă și căreia îi dă viață, și totul cu o simțire artistică și o tehnică a baletului duse până la perfecțiune:
Lebăda neagră din „Lacul Lebedelor“ de P.I. Ceaikovski, rol de debut 1947, aici în 1957
 „Don Quijote“, în 1959
 Bolșoi Teatr, habanera din „Carmen“, din 1967
„Moartea lebedei“ de Camille Saint- Saëns, în 1975
„Bolero“ – Maia Plisețkaia (Rusia), balet, în 1975.

Și încă o surpriză (Surpriza nr. 3) care ne arată o paradă a modei! Recunoașteți prezentatoarea? Dar strategia de marketing a creatorului de modă francez Pierre Cardin?
Maia Plisețkaia prezintă moda în 1987
Vedeți că, până și aici, își intră pe deplin în rol, rolul de manechin, chiar dacă lasă să răzbată și o undă ușoară de ironie!? Cu siguranță că, pe lângă modestie, avea și simțul umorului!

Pentru mine, Maia Plisețkaia a devenit un nume pe care nu l-am mai uitat niciodată, după ce am avut bucuria să văd, tot la Televiziunea Română, memorabila sa interpretare a baletului imaginat de Maurice Bejart pe muzica „Bolero“ de Maurice Ravel.
Documentarul despre care v-am povestit îl văzusem, însă, cu ceva vreme mai-nainte! Și dacă tot am amintit de el, revin cu finalul reportajului: nu v-am spus incă cum s-a terminat …!?

Lumea fantastică în care fuseserăm purtați se risipește când spectacolul de balet ia sfârșit! Vedem cum, după lungi ovaționări și rechemări la rampă, prim-solista baletului se retrage de pe scenă și, pas cu pas, redevine … tovarășa Maia Plisețkaia. Se demachiază în cabină sub ochii noștri și, parcă, începem să ne îndoim că ea este făptura care ne-a captivat pe scenă … Mai trece puțin și o vedem cum părăsește clădirea teatrului, pășind în noapte!

Și totuși, noi, telespectatorii, nu ne mai lăsăm păcăliți! Noi știm acum cine este ea: este o Zână coborâtă printre noi și deghizată în cuconița cu poșetă și balonzaid care se întoarce acasă, după o zi de lucru … obișnuită!