Tag Archives: amintiri din trecut

Amenajare cu fotoliu de la expoziție I

"LA INTERIOR" = siglă

Amenajare cu fotoliu de la expoziție (I)

Amintirile mele din vremea comunismului despre Centrul Expozițional „Romexpo“ București se leagă, fără discuție, de Târgul Internațional de Bunuri de Consum „TIBCO“ care avea loc acolo de 2 ori pe an, primăvara și toamna. Multe întreprinderi ale caror produse nu prea le vedeai prin magazine erau obligate sa expună mărfuri de calitate la târg cu scopul de a încheia contracte de livrare la export. Însă expoziția era CU VÂNZARE! Așa că pentru bucureșteni, dar și pentru consumatori din toată țara, venirea la TIBCO era un prilej de a procura multe produse de necesitate pe care, pe vremea aceea, le găseai foarte greu. 

Se mai organizau la Romexpo și alte târguri și expoziții, de exemplu Târgul de Mobilă, al cărui urmaș din zilele noastre este BIFE-SIM, binecunoscut de toată lumea.

Mi-amintesc că o prietenă de-a mamei mele, bucureșteancă, era foarte încântată că a reușit să cumpere mobilă de la târg: „Vai, dragă, am văzut o mobilă frumoasă la expoziție și nu m-am lăsat până nu mi-am luat-o! E-adevărat că m-a ajutat și o cunoștință de-a mea cu relații în comerț, că altfel mobila mergea la export, doar știi cum e la noi: tot ce e frumos și bun merge în afară… Vai, și cum arată! Un șifonier lăcuit superb, face ape-ape, și ce masă de sufragerie, ce vitrină…!“

O solicitare primită cu ceva timp în urmă din partea unei cititoare mi-a readus în minte aceste amintiri și o să vedeți mai jos de ce!

A.S. din Buzău – mesaj trimis prin pagina Contact: „Deși aranjarea locuinței e o problemă care mă preocupă de mai mult timp, de-abia acum sunt, în sfârșit, în situația de a-mi amenaja încăperea cu camera de zi pornind de la zero.

Sau, poate, nu chiar de la zero, pentru că în urmă cu câțiva ani mi-a plăcut foarte mult un fotoliu deosebit, siclam-roșietic, pe care l-am văzut expus la Târgul de Mobilă BIFE-SIM de unul din furnizorii de mobilier prezenți acolo și pe care mi l-aș dori acum să îl am în living într-un colț care să fie al meu. Bănuiesc că între timp i-a mai scăzut și prețul și este, acum, mult mai accesibil.

Camera noastră de zi este spațioasă, așa că noi credem că va fi suficient spațiu pentru living cu fotolii și canapele, cu bibliotecă mare pentru cărți și TV, apoi spațiu pentru o masă de sufragerie de 6 persoane, ca și pentru un birou cu calculator, chiar și un dulap și vreo două comode mai mici. Pe jos am vrea să avem parchet masiv, dacă se poate cu un model mai deosebit, totuși accesibil ca preț.

Vă rugăm pe dvs., dizainărul LA INTERIOR, să ne ajutaţi cu sfaturi și idei de design interior pentru locuinţa noastră, eventual un plan sau o schiţă de amenajare a camerei de zi, spre a putea aranja noi înşine această încăpere, fără să mai apelăm la alți artiști decoratori de interior pentru soluții de amenajare. De asemenea, ne-ar fi deosebit de utile niște recomandări de furnizori pentru cele necesare amenajării.“

fotoliu-preferat-bife-timb-2009

Vedeți mai jos răspunsul inițial pe care l-am dat la această solicitare!

Soluţie „Lucru şi Artă de INTERIOR“  partea I

De ce sunt germanii mai bogați decât noi

"LA INTERIOR" = siglă

De ce sunt germanii mai bogați decât noi?

 

„Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină“
Florian Pittiș, Dorin Liviu Zaharia

Dezvăluirile din această toamnă în legătură cu trucarea testelor la emisiile de noxe ale motoarelor diesel produse de grupul german Volkswagen, măsluire însoțită și de un marketing înșelător în promovarea mașinilor echipate cu aceste motoare, au făcut mare vâlvă. Acest scandal a afectat serios încrederea consumatorilor din toată lumea în industria germană, dar mie mi-a amintit de o întâmplare pe care am trăit-o înainte de 1989 și în care era vorba tot de niște produse ale industriei germane!

Când moștenirea Imperiului German este un catalog de magazin

Întâmplarea pe care vreau să v-o povestesc s-a petrecut prin anii 1987-1988. Despre cât de greu am trăit în acea perioadă v-am povestit deja în Marketingul cu „oameni în negru“ (I)  și

Marketing cu „oameni în negru“II

"LA INTERIOR" = siglă

Marketingul cu „oameni în negru“ (II)

Minunatele inițiative din ultimii ani de a sărbători și în România „Ora Pământului“ mi-au readus în amintire perioada socialistă a anilor 1980, căci, încă de pe atunci, „oamenii în negru“ care ne manageriau viețile (cum se spune acum), ne-au făcut să trăim cu mult entuziasm – așa se face și acum, nu?, cu mult entuziasm! – deci ne-au făcut să trăim ca la carte nenumărate „Ore ale Pământului“! Am să vă povestesc despre ele, ca să înțelegeți de ce eu și cei ca mine nu mai avem astăzi nici-o tragere de inimă să participăm la astfel de acțiuni și nici nu le vedem rostul!

Marketing din anii ’80 cu „Ora Pământului“ și „Lumina Neagră“

O zi din viaţa tovarăşei balerine Maia Pliseţkaia

"LA INTERIOR" = siglă

O zi din viaţa tovarăşei balerine Maia Pliseţkaia

Un recent reportaj-interviu de la TVR cu marea noastră balerină Ileana Iliescu, deşi cam scurt în raport cu bogata carieră a artistei în lumea dansului, m-a bucurat nespus. Mi-a amintit, însă, şi de o altă emisiune din urmă cu foarte mulţi ani, vazută de mine tot la Televiziunea Română (pe vremea aceea era singura televiziune si nu toată lumea avea televizor), dar despre altă balerină, din Rusia, Maia Pliseţkaia. Am hotărât atunci că în curand voi scrie un articol despre acea emisiune de demult şi mi l-am şi conceput în minte.

Trista veste de ieri, 3 mai 2015, despre moartea, la 89 de ani, a marii balerine Maia Pliseţkaia, mă face să regret nu numai dispariţia ei, dar şi faptul că acum voi scrie despre o mare personalitate de-abia când aceasta nu mai este. Asta îmi aminteşte de obiceiul nostru, al românilor, de a nu preţui marile personalităţi cât sunt încă în viaţă, şi de a le aprecia meritele de-abia după ce s-au dus. Nu spun că Maia Pliseţkaia n-ar fi fost recunoscută „la vremea ei“, ca să zic aşa, ca o personalitate marcantă a baletului mondial, ba chiar a fost recunoscută vreme de 50 de ani , cât a durat cariera ei artistică.

Reportaj despre tovarășa cu mai multe vieți

Marketing cu „oameni în negru“I

"LA INTERIOR" = siglă

Marketingul cu „oameni în negru“(I)

Un student din zilele noastre la Facultatea de Studii Economice şi Marketing cu greu ar putea înţelege şi cataloga comerţul cu susul în jos care se practica în România socialistă a anilor ’80 (mă refer la perioada începând cam cu 1978 și până la Revoluție, în 1989).

S-ar gândi, poate, la situaţia economică tipică în care cererea este imensă în raport cu oferta, care este minimă. În astfel de cazuri, oferta fiind total insuficientă, există foarte puţină marfă la vânzare şi cu preţuri foarte mari, poate chiar exorbitante. Rezolvarea economică într-o astfel de situaţie se realizează în timp, prin orientarea întreprinzătorilor spre a produce acea marfă care se caută pe piaţă; ca urmare, producţia, deci şi oferta, încep să crească treptat, preţul de vânzare începe să scadă, până când se ajunge la un echilibru între vânzători şi cumpărători, adică între cerere şi ofertă.
La noi, însă, nu era aşa!

Strategia de marketing a vânzătorilor

de magazin și de neam