Tag Archives: locul de rugăciune

În fiecare casă e un loc de rugăciune

"LA INTERIOR" = siglă

În fiecare casă e un loc de rugăciune

Înger, îngerașul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Și mă-nvață să fac bine.

Eu sunt mic, tu fă-mă mare 
Eu sunt slab, tu fă-mă tare
În tot locul mă-nsoțește
Și de rele mă păzește.

Aceasta este rugăciunea pe care o știam încă din copilărie. O spuneam mai puțin în biserică și mai mult acasă la noi în locul de rugăciune de sub icoană, sub vegherea blândă a mamei.

Mulți dintre noi mai rostim și astăzi această rugăciune acasă la noi pentru că, deși ne-am făcut mari, simțim și acum nevoia de a fi vegheați de un înger păzitor trimis din cer.
Și rostim această rugăciune (și altele) tot în locul din fața icoanei în care am fost învățați să o facem când eram copii.

Dar cum arată locul de rugăciune de acasă?

Evident, nu putem avea în casa noastră un altar precum cel din biserică!
Însă putem avea un locșor al nostru în intimitatea casei sau, chiar, câte un colțișor în fiecare cameră pe care să îl amenajăm ca un loc de rugăciune.

Locul de rugăciune al creștinului ortodox

Locul de rugăciune din casa creştinului ortodox se aşază întotdeauna cu faţa spre răsărit sau, dacă acest perete se găseşte ocupat cu uşă sau ferestre, se poate alcătui un mic mobilier pe care se pot aşeza icoanele. Chiar și dacă răsăritul se află spre colțul încăperii, putem găsi mijloace de a așeza icoanele orientate oblic față de pereți. Există chiar icoane şi crucifixe (Sfânta Cruce) potrivite pentru acest lucru.

Dacă nu aveți o busolă și nu știți ce parte a casei e orientată spre Est, puteți să vă ghidați după cum este așezată o biserică pe care o aveți în apropiere. Bisericile ortodoxe sunt orientate întotdeauna spre răsărit, mergând de la intrare spre altar.

Icoanele pictate sunt nelipsite din orice casă creștină.

Se mai poartă covoraşele populare?

"LA INTERIOR" = siglă

Se mai poartă covoraşele populare?

De câtva timp, tot umblând prin magazine şi târguri şi căutând idei de design interior pentru locuinţă, am observat în ceea ce privește decorațiunile textile o revenire pe piaţă, chiar o invazie aş putea spune, a covoraşelor cu motive populare româneşti, confecţionate din iută, posibil şi cu ceva bumbac/ poliester prin ele.

Covoraşe populare tradiţionale din lână

Mă bucură această revenire a lor pe piaţă, dar trebuie spus că adevăratele covoraşe populare româneşti de tradiţie s-au făcut din lână.
Există şi astăzi destul de multe persoane care au prin casă, pe ici – pe colo, covoraşe cu motive folclorice, moştenite de la părinţii sau bunicii lor de la ţară. Sunt ţesături lucrate demult, de pe vremea când nu se pomenea de dizainăr şi de modele desenate pe calculator de artişti decoratori de interior.
Mă refer, în special, la covoraşele înguste, dar destul de lungi, ţesute din lână, cu motive populare, mai ales geometrice, viu colorate, întreaga gamă de culori fiind obţinută pe cale naturală din plante şi minerale.

Schiţă de amenajare dormitor cu covoraş popular de lână ca decoraţiune.

Schiţă cu planul de amenajare pentru un dormitor decorat cu covoraş popular de lână.

Astfel de covoraşe tradiţionale se mai lucrează şi astăzi prin unele zone rurale, dar numai pentru a fi vândute pe bani grei la export sau ca produse de lux pentru cine îşi permite. Preţul poate fi considerat prea mare şi dacă ne gândim că îl plătim pentru nişte produse care, la un moment dat (poate chiar destul de repede) se pot păta, se pot toci, murdări sau decolora foarte tare, pot să prindă molii etc.
Dacă le aveţi depozitate pe undeva, vă recomand să le folosiţi la amenajarea locuinţei dvs., dacă nu le aveţi, puteţi să vă cumpăraţi, pe alese, covoraşe din iută.