Tag Archives: marketing

Dă-mi un email și spune-mi „tu“

"LA INTERIOR" = siglă

Dă-mi un email și spune-mi „tu“

 

Ia-mă la braț

Și spune-mi „tu“,

Un alt cuvânt mai minunat

În toată lumea nu e, nu!

Să-mi spui încet,

Abia șoptit

Și să mă faci

Cu șoapta asta fericit.

Vechiul refren  Ia-mă la braț și spune-mi „tu“   cântat în duet de Dorina Drăghici și Nicu Stoenescu este de pe vremea când era greu să-i spui cuiva „tu“ sau să-i spui pe numele mic, așa, din prima! Astăzi nu mai e nici-o problemă: poți să-i spui unei persoane pe numele mic și fără s-o cunoști, și fără s-o vezi!

În epoca Internetului refrenul s-a schimbat pentru că trecerea de la dumneavoastră la per tu se face mult mai ușor, în special prin intermediul mail-ului.

Ne împrietenim cu mare ușurință pe mail și sărim peste unele etape altădată firești în trecerea de la stadiul de străini la cel de prieteni.  

De ce sunt germanii mai bogați decât noi

"LA INTERIOR" = siglă

De ce sunt germanii mai bogați decât noi?

 

„Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină“
Florian Pittiș, Dorin Liviu Zaharia

Dezvăluirile din această toamnă în legătură cu trucarea testelor la emisiile de noxe ale motoarelor diesel produse de grupul german Volkswagen, măsluire însoțită și de un marketing înșelător în promovarea mașinilor echipate cu aceste motoare, au făcut mare vâlvă. Acest scandal a afectat serios încrederea consumatorilor din toată lumea în industria germană, dar mie mi-a amintit de o întâmplare pe care am trăit-o înainte de 1989 și în care era vorba tot de niște produse ale industriei germane!

Când moștenirea Imperiului German este un catalog de magazin

Întâmplarea pe care vreau să v-o povestesc s-a petrecut prin anii 1987-1988. Despre cât de greu am trăit în acea perioadă v-am povestit deja în Marketingul cu „oameni în negru“ (I)  și

Marketing cu „oameni în negru“II

"LA INTERIOR" = siglă

Marketingul cu „oameni în negru“ (II)

Minunatele inițiative din ultimii ani de a sărbători și în România „Ora Pământului“ mi-au readus în amintire perioada socialistă a anilor 1980, căci, încă de pe atunci, „oamenii în negru“ care ne manageriau viețile (cum se spune acum), ne-au făcut să trăim cu mult entuziasm – așa se face și acum, nu?, cu mult entuziasm! – deci ne-au făcut să trăim ca la carte nenumărate „Ore ale Pământului“! Am să vă povestesc despre ele, ca să înțelegeți de ce eu și cei ca mine nu mai avem astăzi nici-o tragere de inimă să participăm la astfel de acțiuni și nici nu le vedem rostul!

Marketing din anii ’80 cu „Ora Pământului“ și „Lumina Neagră“

O zi din viaţa tovarăşei balerine Maia Pliseţkaia

"LA INTERIOR" = siglă

O zi din viaţa tovarăşei balerine Maia Pliseţkaia

Un recent reportaj-interviu de la TVR cu marea noastră balerină Ileana Iliescu, deşi cam scurt în raport cu bogata carieră a artistei în lumea dansului, m-a bucurat nespus. Mi-a amintit, însă, şi de o altă emisiune din urmă cu foarte mulţi ani, vazută de mine tot la Televiziunea Română (pe vremea aceea era singura televiziune si nu toată lumea avea televizor), dar despre altă balerină, din Rusia, Maia Pliseţkaia. Am hotărât atunci că în curand voi scrie un articol despre acea emisiune de demult şi mi l-am şi conceput în minte.

Trista veste de ieri, 3 mai 2015, despre moartea, la 89 de ani, a marii balerine Maia Pliseţkaia, mă face să regret nu numai dispariţia ei, dar şi faptul că acum voi scrie despre o mare personalitate de-abia când aceasta nu mai este. Asta îmi aminteşte de obiceiul nostru, al românilor, de a nu preţui marile personalităţi cât sunt încă în viaţă, şi de a le aprecia meritele de-abia după ce s-au dus. Nu spun că Maia Pliseţkaia n-ar fi fost recunoscută „la vremea ei“, ca să zic aşa, ca o personalitate marcantă a baletului mondial, ba chiar a fost recunoscută vreme de 50 de ani , cât a durat cariera ei artistică.

Reportaj despre tovarășa cu mai multe vieți

Marketing cu „oameni în negru“I

"LA INTERIOR" = siglă

Marketingul cu „oameni în negru“(I)

Un student din zilele noastre la Facultatea de Studii Economice şi Marketing cu greu ar putea înţelege şi cataloga comerţul cu susul în jos care se practica în România socialistă a anilor ’80 (mă refer la perioada începând cam cu 1978 și până la Revoluție, în 1989).

S-ar gândi, poate, la situaţia economică tipică în care cererea este imensă în raport cu oferta, care este minimă. În astfel de cazuri, oferta fiind total insuficientă, există foarte puţină marfă la vânzare şi cu preţuri foarte mari, poate chiar exorbitante. Rezolvarea economică într-o astfel de situaţie se realizează în timp, prin orientarea întreprinzătorilor spre a produce acea marfă care se caută pe piaţă; ca urmare, producţia, deci şi oferta, încep să crească treptat, preţul de vânzare începe să scadă, până când se ajunge la un echilibru între vânzători şi cumpărători, adică între cerere şi ofertă.
La noi, însă, nu era aşa!

Strategia de marketing a vânzătorilor

de magazin și de neam