Tag Archives: amintiri din trecut
În fiecare casă e un loc de rugăciune
În fiecare casă e un loc de rugăciune
Înger, îngerașul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Și mă-nvață să fac bine.
Eu sunt mic, tu fă-mă mare
Eu sunt slab, tu fă-mă tare
În tot locul mă-nsoțește
Și de rele mă păzește.
Aceasta este rugăciunea pe care o știam încă din copilărie. O spuneam mai puțin în biserică și mai mult acasă la noi în locul de rugăciune de sub icoană, sub vegherea blândă a mamei.
Mulți dintre noi mai rostim și astăzi această rugăciune acasă la noi pentru că, deși ne-am făcut mari, simțim și acum nevoia de a fi vegheați de un înger păzitor trimis din cer.
Și rostim această rugăciune (și altele) tot în locul din fața icoanei în care am fost învățați să o facem când eram copii.
Dar cum arată locul de rugăciune de acasă?
Evident, nu putem avea în casa noastră un altar precum cel din biserică!
Însă putem avea un locșor al nostru în intimitatea casei sau, chiar, câte un colțișor în fiecare cameră pe care să îl amenajăm ca un loc de rugăciune.
Locul de rugăciune al creștinului ortodox
Locul de rugăciune din casa creştinului ortodox se aşază întotdeauna cu faţa spre răsărit sau, dacă acest perete se găseşte ocupat cu uşă sau ferestre, se poate alcătui un mic mobilier pe care se pot aşeza icoanele. Chiar și dacă răsăritul se află spre colțul încăperii, putem găsi mijloace de a așeza icoanele orientate oblic față de pereți. Există chiar icoane şi crucifixe (Sfânta Cruce) potrivite pentru acest lucru.
Dacă nu aveți o busolă și nu știți ce parte a casei e orientată spre Est, puteți să vă ghidați după cum este așezată o biserică pe care o aveți în apropiere. Bisericile ortodoxe sunt orientate întotdeauna spre răsărit, mergând de la intrare spre altar.
Icoanele pictate sunt nelipsite din orice casă creștină.
Amenajare cu fotoliu de la expoziție I
Amenajare cu fotoliu de la expoziție (I)
Amintirile mele din vremea comunismului despre Centrul Expozițional „Romexpo“ București se leagă, fără discuție, de Târgul Internațional de Bunuri de Consum „TIBCO“ care avea loc acolo de 2 ori pe an, primăvara și toamna. Multe întreprinderi ale caror produse nu prea le vedeai prin magazine erau obligate sa expună mărfuri de calitate la târg cu scopul de a încheia contracte de livrare la export. Însă expoziția era CU VÂNZARE! Așa că pentru bucureșteni, dar și pentru consumatori din toată țara, venirea la TIBCO era un prilej de a procura multe produse de necesitate pe care, pe vremea aceea, le găseai foarte greu.
Se mai organizau la Romexpo și alte târguri și expoziții, de exemplu Târgul de Mobilă, al cărui urmaș din zilele noastre este BIFE-SIM, binecunoscut de toată lumea.
Mi-amintesc că o prietenă de-a mamei mele, bucureșteancă, era foarte încântată că a reușit să cumpere mobilă de la târg: „Vai, dragă, am văzut o mobilă frumoasă la expoziție și nu m-am lăsat până nu mi-am luat-o! E-adevărat că m-a ajutat și o cunoștință de-a mea cu relații în comerț, că altfel mobila mergea la export, doar știi cum e la noi: tot ce e frumos și bun merge în afară… Vai, și cum arată! Un șifonier lăcuit superb, face ape-ape, și ce masă de sufragerie, ce vitrină…!“
O solicitare primită cu ceva timp în urmă din partea unei cititoare mi-a readus în minte aceste amintiri și o să vedeți mai jos de ce!
A.S. din Buzău – mesaj trimis prin pagina Contact: „Deși aranjarea locuinței e o problemă care mă preocupă de mai mult timp, de-abia acum sunt, în sfârșit, în situația de a-mi amenaja încăperea cu camera de zi pornind de la zero.
Sau, poate, nu chiar de la zero, pentru că în urmă cu câțiva ani mi-a plăcut foarte mult un fotoliu deosebit, siclam-roșietic, pe care l-am văzut expus la Târgul de Mobilă BIFE-SIM de unul din furnizorii de mobilier prezenți acolo și pe care mi l-aș dori acum să îl am în living într-un colț care să fie al meu. Bănuiesc că între timp i-a mai scăzut și prețul și este, acum, mult mai accesibil.
Camera noastră de zi este spațioasă, așa că noi credem că va fi suficient spațiu pentru living cu fotolii și canapele, cu bibliotecă mare pentru cărți și TV, apoi spațiu pentru o masă de sufragerie de 6 persoane, ca și pentru un birou cu calculator, chiar și un dulap și vreo două comode mai mici. Pe jos am vrea să avem parchet masiv, dacă se poate cu un model mai deosebit, totuși accesibil ca preț.
Vă rugăm pe dvs., dizainărul LA INTERIOR, să ne ajutaţi cu sfaturi și idei de design interior pentru locuinţa noastră, eventual un plan sau o schiţă de amenajare a camerei de zi, spre a putea aranja noi înşine această încăpere, fără să mai apelăm la alți artiști decoratori de interior pentru soluții de amenajare. De asemenea, ne-ar fi deosebit de utile niște recomandări de furnizori pentru cele necesare amenajării.“
Vedeți mai jos răspunsul inițial pe care l-am dat la această solicitare!
Soluţie „Lucru şi Artă de INTERIOR“ partea I
De ce sunt germanii mai bogați decât noi
De ce sunt germanii mai bogați decât noi?
„Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină“
Florian Pittiș, Dorin Liviu Zaharia
Dezvăluirile din această toamnă în legătură cu trucarea testelor la emisiile de noxe ale motoarelor diesel produse de grupul german Volkswagen, măsluire însoțită și de un marketing înșelător în promovarea mașinilor echipate cu aceste motoare, au făcut mare vâlvă. Acest scandal a afectat serios încrederea consumatorilor din toată lumea în industria germană, dar mie mi-a amintit de o întâmplare pe care am trăit-o înainte de 1989 și în care era vorba tot de niște produse ale industriei germane!
Când moștenirea Imperiului German este un catalog de magazin
Întâmplarea pe care vreau să v-o povestesc s-a petrecut prin anii 1987-1988. Despre cât de greu am trăit în acea perioadă v-am povestit deja în Marketingul cu „oameni în negru“ (I) și
Marketing cu „oameni în negru“II
Marketingul cu „oameni în negru“ (II)
Minunatele inițiative din ultimii ani de a sărbători și în România „Ora Pământului“ mi-au readus în amintire perioada socialistă a anilor 1980, căci, încă de pe atunci, „oamenii în negru“ care ne manageriau viețile (cum se spune acum), ne-au făcut să trăim cu mult entuziasm – așa se face și acum, nu?, cu mult entuziasm! – deci ne-au făcut să trăim ca la carte nenumărate „Ore ale Pământului“! Am să vă povestesc despre ele, ca să înțelegeți de ce eu și cei ca mine nu mai avem astăzi nici-o tragere de inimă să participăm la astfel de acțiuni și nici nu le vedem rostul!
Marketing din anii ’80 cu „Ora Pământului“ și „Lumina Neagră“
O zi din viaţa tovarăşei balerine Maia Pliseţkaia
O zi din viaţa tovarăşei balerine Maia Pliseţkaia
Un recent reportaj-interviu de la TVR cu marea noastră balerină Ileana Iliescu, deşi cam scurt în raport cu bogata carieră a artistei în lumea dansului, m-a bucurat nespus. Mi-a amintit, însă, şi de o altă emisiune din urmă cu foarte mulţi ani, vazută de mine tot la Televiziunea Română (pe vremea aceea era singura televiziune si nu toată lumea avea televizor), dar despre altă balerină, din Rusia, Maia Pliseţkaia. Am hotărât atunci că în curand voi scrie un articol despre acea emisiune de demult şi mi l-am şi conceput în minte.
Trista veste de ieri, 3 mai 2015, despre moartea, la 89 de ani, a marii balerine Maia Pliseţkaia, mă face să regret nu numai dispariţia ei, dar şi faptul că acum voi scrie despre o mare personalitate de-abia când aceasta nu mai este. Asta îmi aminteşte de obiceiul nostru, al românilor, de a nu preţui marile personalităţi cât sunt încă în viaţă, şi de a le aprecia meritele de-abia după ce s-au dus. Nu spun că Maia Pliseţkaia n-ar fi fost recunoscută „la vremea ei“, ca să zic aşa, ca o personalitate marcantă a baletului mondial, ba chiar a fost recunoscută vreme de 50 de ani , cât a durat cariera ei artistică.
